De ce „nu vor” copiii cu autism să fie mai cooperanți

Redau mai jos, integral, conținutul unui articol despre problema motivației în tulburările de spectru autist, pe care m-a ajutat, măcar parțial, s-o înțeleg mai bine. Am cerut acordul de a-l posta aici nu cu titlul de noutate absolută, ci în speranța că revizuirea unor strategii terapeutice le va fi utilă și altora.

Problema motivării persoanelor cu tulburări de spectru autist

de Rozella Stewart

Faptul de a-i motiva pe cei care suferă de o tulburare de spectru autist reprezintă o provocare pe cât de importantă, pe atât de dificilă. Este importantă pentru că, prin definiție, persoane în cauză prezintă un repertoriu restrâns de interese și abilități legate de conviețuirea și interacțiunea socială. În absența experiențelor planificate, pozitive, asemenea indivizi ajung adesea victimele autismului lor pe măsură ce înaintează în vârstă. Prin intermediul experiențelor de succes, fiecare dintre ei poate deveni o persoană capabilă să trăiască, să lucreze și să aibă un rol în cadrul comunității. Provocarea de care vorbeam este și dificilă pentru că, măcar parțial, persoanele cu autism sunt vulnerabile cu precădere la factori ce influențează motivația.

Motivația, în general, este puternic determinată de: istoricul de învățare al cuiva, stilurile sale de învățare, imboldurile de ordin intern sau extern de a se implica în realizarea unor sarcini, așteptările sale privind succesul sau eșecul îndeplinirii unei anumite activități, semnificația și finalitatea sarcinii din perspectiva subiectului și variabilele contextuale privind sarcina de învățare, care afectează atenția și capacitatea de a reuși a persoanei în cauză.

În general, sarcinile și activitățile pe care persoanele implicate în învățare le pot asocia cu o serie de reușite în trecut au tendința de a le stimula interesul. Succesul dă naștere la succes! Dimpotrivă, provocările ce declanșează amintiri ale unor anxietăți și eșecuri anterioare au tendința de a stimula reacțiile de evitare și răspunsurile de autoapărare. Deși eșecul ocazional este perceput ca o adevărată provocare de către persoanele care sunt puternic motivate să facă achiziții mentale pe baza rezolvării problemelor, eșecul repetat întreține sentimente de inutilitate și frustrare în cazul celor aflați la începutul procesului de învățare, care sunt deficitari la capitolul încrederii în sine și care pot fi lipsiți de abilități privind sarcinile de soluționare a unor probleme.

Atunci când sunt aplicate în mod consecvent, strategiile proactive se dovedesc, adesea, a fi utile în demersul de obținere a unor rezultate pozitive, productive și de stimulare a mândriei întreținute de realizările personale. Vă propunem mai jos câteva strategii orientate spre succes care pot stimula motivația persoanelor cu tulburări de spectru autist.

Trebuie să cunoașteți persoana respectivă.

  • Făceți-vă obiceiul de a actualiza mereu lista cu abilitățile și interesele persoanei în cauză. Includeți aici preocupări sau fascinații care pot părea „bizare” sau ciudate. Folosiți aceste puncte tari și interese pentru a pune baza procesului de extindere treptată a repertoriului de preocupări și abilități ale persoanei vizate.
  • Consemnați sarcinile sau activitățile care îi provoacă frustrare și anxietate sporită. Atenția pe care o acordați unor asemenea factori poate contribui la evitarea episoadelor care mențin nesiguranța, erodează încrederea în sine, întrețin neîncrederea față de mediul ambiant și au ca rezultat de ansamblu perpetuarea unor comportamente cu funcție de evitare a sarcinilor.
  • Fiți atent la aspectele legate de capacitatea de a procesa informația și de a ține ritmul, care pot avea de-a face cu dificultăți cognitive și/sau motorii care sunt determinate de autismul persoanei respective. Dați-i celui în cauză timp să răspundă. Variați indicațiile pe care i le transmiteți atunci când anticipați un comportament problematic.

Structurați adecvat mediul de învățare. Atât mediul social, cât și cel fizic ar trebui să încurajeze și să susțină realizarea cu succes a sarcinilor de învățare.

  • Ori de câte ori este posibil, predați în medii naturale de învățare, care includ indiciile și recompensele ce sprijină și mențin comportamentele de învățare.
  • Asigurați-vă că toate persoanele implicate în procesul de învățare încurajează și susțin eforturile independente oricând este nevoie. Dorința de a încerca să facă lucrurile pe cont propriu, în opoziție cu faptul de a rămâne dependent de ceilalți, apare atunci când individul în cauză poate atribui realizarea cu succes a sarcinii propriilor sale eforturi, mai degrabă decât factorilor externi.
  • Planificați sarcini și activități cu o capacitate optimă de stimulare (nici foarte, nici insuficient de stimulative). Planificați modalități de diminuare a impactului factorilor de mediu distractori care interferează, astfel, cu inițierea și realizarea sarcinii.

Folosiți strategii de instruire care asigură obținerea unor rezultate pozitive.

  • Pregătiți materialele, sau învățați elevul s-o facă, urmărind secvențialitatea sarcinilor de învățare.
  • Predați sarcinile noi oferind exemple adecvate sau dirijând procesul de învățare astfel încât elevul să aibă o perspectivă limpede asupra secvențelor de învățare și a rezultatelor dorite.
  • Înglobați sarcinile de învățare în subiecte și activități preferate.
  • Planificați sarcini sau activități de învățare care determină rezultate semnificative din perspectiva subiectului învățării. Variați frecvent sarcinile și activitățile, în opoziție cu solicitarea unor repetiții plictisitoare. În sens invers, nu lăsați să vă scape posibilitățile de învățare atunci când elevul manifestă interes sporit.
  • Planificați și prezentați sarcini și activități de învățare cu un nivel de dificultate adecvat pentru persoana în cauză.
  • Oferiți instrucții și informații vizuale, nu verbale pentru a diminua factorii distractori și pentru a face informațiile mai interesante pentru persoana vizată.
  • Introduceți sarcinile de învățare noi într-un mediu de învățare sigur, astfel încât familiaritatea ulterior dobândită să capteze atenția individului în medii mai provocatoare. Dacă la ora de științe, de pildă, se va vorbi despre stele, părinții îi pot prezenta dinainte fiului/fiicei lor cerul înstelat. Asta îi va furniza copilului un element de familiaritate în cadrul experiențelor școlare ulterioare. Acest proces de familiarizare este numit adeseori „comportament pivot de învățare”. Comportamentele învățate funcționează asemenea unor elemente-pivot în procesul de motivare a individului pentru a se achita de sarcinile de învățare în situații diverse.
  • Oferiți modele specifice pe care elevul le poate studia și imita atunci când este implicat în activități de grup, cum ar fi activitățile în cerc sau exercițiile în grup. Atunci când este implicat în situații de grup ceva mai instabile, atribuiți-i persoanei în cauză sau ajutați-o să-și selecteze un rol specific pe care îl poate realiza. Învățați elevul cum să pună în practică rolurile selectate.
  • Gândiți-vă în avans la rezultatele optime care pot fi obținute „aici și acum” mai degrabă decât în viitorul indefinit. În loc să forțați nota pentru a obține un răspuns perfect, recompensați toate încercările care se apropie de scopul vizat.
  • Proiectați secvențe de învățare motivante, în care ceea ce este mai puțin cunoscut și mai puțin plăcut să fie urmat de o sarcină și cunoscută, și plăcută (Mai întâi…, apoi…) Proiectați secvențe de învățare mai scurte și de succes pentru activitățile mai puțin plăcute și secvențe mai lungi și mai echilibrante pentru activitățile mai plăcute și mai ușor de tolerat. Această strategie funcționează foarte bine mai ales în cazul elevilor ezitanți, cu un repertoriu foarte restrâns de interese.
  • Pentru elevii cu un repertoriu mai amplu de interese și abilități construiți evenimentul motivant începând cu activitățile preferate, de succes, și alternându-le pe acestea cu sarcini și activități mai puțin plăcute și mai solicitante, distribuite pe tot parcursul zilei. Această strategie funcționează și în cazul persoanelor care sunt atât de entuziasmate de anticiparea unor evenimente plăcute, încât nu se pot concentra asupra altor sarcini până nu le-a fost satisfăcută necesitatea puternic stimulantă.
  • Concentrați-vă asupra unui proces de învățare fără eroare. Învățați (poate prin modelare) persoana în cauză să realizeze corect sarcina respectivă încă de la început.
  • Evitați să-i solicitați elevului să desfacă sau să dezasambleze produse pe care el le percepe ca finalizate. Ștergerea sarcinii sau desfacerea produselor finite sunt lipsite adesea de sens pentru elev și și pot duce la o atitudine de genul „La ce bun?”. Planificați modalități de a corecta sau de a repeta activități care nu presupun dezasamblarea a ceea ce s-a finalizat mai înainte.
  • Oferiți-i elevului șansa de a face alegeri care să-i stimuleze implicarea personală.

În general, puneți accentul pe elementele pozitive; discreditați elementele negative.

Nu în ultimul rând, țineți minte că eșecul, sarcasmul, bătaia de joc și aparenta lipsă de încredere din partea celor care lucrează cu persoanele cu tulburări de spectru autist diminuează motivația și perpetuează ciclicitatea neputinței învățate. Amplificarea motivației este posibilă prin experiențe care-i învață pe oameni cum să interacționeze atât cu mediul social, cât și cu cel fizic într-o manieră soldată cu rezultate optime. Deși se simt cel mai bine într-un mediu familiar, rezistența unor asemenea persoane față de ceea ce nu le este familiar se diminuează, în paralel cu sporirea tentativelor de a încerca din nou atunci când ele se obișnuiesc cu ideea că le va fi bine și că s-ar putea chiar să se bucure de o nouă experiență.

Resurse și sugestii de lectură 

Butera, G., & Haywood, H.C. (1995), Cognitive education of young children with autism, în E. Schopler & G.B. Mesibov (Eds.), Learning and cognition in autism (pp. 269-292), New York, NY: Plenum Press.

Charlop, M.H., Kurtz, P.F., & Casey, F.G. (1990), Using abberant behaviors as reinforcers for autistic children, Journal of Applied Behavior Analysis, 23, 163-181.

Dyer, K., Dunlap, G., & Winterling, V. (1990), Effects of choice making on the serious problem behaviors of students with severe handicaps, Journal of Applied Behavior Analysis, 23, 515-524.

Frea, W.D. (1995), Social-communication skills in higher functioning children with autism, în R.L. Koegel & L.K. Koegel (editori), Teaching children with autism: Strategies for initiating positive interactions and improving learning opportunities (pp. 53-66), Baltimore, MD: Paul H. Brookes Publishing Co.

Koegel, R.L., Koegel, L.K., Frea, W.D., & Smith, A.E. (1995), Emerging interventions for children with autism: Longitudinal and lifestyle implications, în R.L. Koegel & L.K. Koegel (editori), Teaching children with autism: Strategies for initiating positive interactions and improving learning opportunities (pp. 1- 15), Baltimore, MD: Paul H. Brookes Publishing Co.

Koegel, R.L., Koegel, L.K., & Parks, D.R. (1995), Teach the Individual: Model of Generalization, în R.L. Koegel & L.K. Koegel (Eds.), Teaching children with autism: Strategies for initiating positive interactions and improving learning opportunities (pp. 67-77), Baltimore, MD: Paul H. Brookes Publishing Co.

Moes, D. (1995), Parent education and parenting stress, în R.L. Koegel & L.K. Koegel (editori), Teaching children with autism: Strategies for initiating positive interactions and improving learning opportunities (pp. 79-93), Baltimore, MD: Paul H. Brookes Publishing Co.

Smith, M.D., Belcher, R.G., & Juhrs, P.D. (1995), A guide to successful employment for individuals with autism, Baltimore, MD: Paul H. Brookes Publishing Co.

Stuart, R. (1996), Motivating students who have autism spectrum disorders, The Reporter, 1(3), 1-3.

 

Articol preluat și tradus de pe site-ul www.iidc.indiana.edu, al Indiana Institute on Disability and Community, parte componentă a Office of the Vice Provost for Research de la Inidiana University, Bloomington, email: iidc@indiana.edu.

 

Back in business!

Revenim cu câteva fotografii proaspete din terapie, deocamdată, și cu promisiunea de a povesti cât de curând ce-am mai făcut. Așadar, Tudor în acțiune!